Nunta și casa…dezastru

Anul ăsta este an decisiv pentru relația mea. Avem nunta și facem casă. Dacă nu ne omorâm până la final și reușim să trecem cu bine nu ne mai despărțim niciodată. Până atunci însă…e cale lungă. Ne-a luat mai bine de un an să găsim un teren care să ne placă amândurora. Și cam tot atât să reușim să facem o schiță pentru casă, una pe care să ne-o putem permite căci idei ce depășeau bugetul au fost multe, idei ale mele, eu sunt aia cu nebuniile.

Dacă visul cu o casă doar pe parter l-am abandonat (costuri mult mai mari), nu renunț în ruptul capului la încălzirea prin pardoseală care mi se pare rai iarna și la terasa de la etaj. Și de aici problemele. Ne facem casa pe structură de lemn, OSB mai precis, și chipurile ar fi probleme cu hidroizolația, așa că domnul se gândise să modifice proiectul. Mi-a și trimis un mail cu o nouă variantă la care am și refuzat să răspund. Pot să spun doar atât BLEAH! Ca să îi dau o altă perspectivă am abordat problema astfel:

Eu: Îți dai seama iubi ce frumos o să fie când o să stăm noi  pe terasă sus, și o să luăm cina la lumina lumânării și o să vedem tot orașul (terenul este la câțiva km de Craiova, pe un deal)?

El: Dacă o să plouă în casă jur că îi dau foc!

Poftim cultură! N-ai cu cine! Dar nu mă dau bătută, chiar dacă sunt dispusă la unele concesii gen să acoperim terasa deși aș fi vrut-o descoperită. Terasa rămâne. Am zis!